Arhiva pentru martie, 2010

23
Mar
10

“de ce iubim femeile?”

” Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime – a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.

Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor. “

MIRCEA CARTARESCU

21
Mar
10

poezii

Doua poezii prea frumoase ca sa nu le mai citeasca si altii…daca nu le-au citit deja…

ana blandiana

Cuplu

Unii te văd numai pe tine,

Alţii mă văd numai pe mine,

Ne suprapunem atât de perfect

Încât nimeni nu ne poate zări deodată

Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia

De unde putem fi văzuţi amândoi.

Tu vezi numai luna,

Eu văd numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stăm spate în spate,

Oasele noastre s-au unit de mult,

Sângele duce zvonuri

De la o inimă la alta.

Cum eşti?

Dacă ridic braţul

Şi-l întind mult înapoi,

Îţi descopăr clavicula dulce

Şi, urcând, degetele îţi ating

Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc

Până la sânge gura.

Cum suntem?

Avem patru braţe să ne apărăm,

Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea

Şi tu numai duşmanul din faţa ta,

Avem patru picioare să alergăm,

Dar tu poţi fugi numai în partea ta

Şi eu numai în cealaltă parte.

Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Suntem egali?

Vom muri deodată sau unul va purta,

Încă o vreme,

Cadavrul celuilalt lipit de el

Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?

Sau poate nici nu va muri întreg

Şi va purta-n eternitate

Povara dulce-a celuilalt,

Atrofiată de vecie,

Cât o cocoaşă,

Cât un neg…

Oh, numai noi cunoaştem dorul

De-a ne putea privi în ochi

Şi-a înţelege astfel totul,

Dar stăm spate în spate,

Crescuţi ca două crengi

Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru o singură privire,

Ar vedea numai spatele din care s-a smuls

Însângerat, înfrigurat,

Al celuilalt.

Ana Blandiana

Pereche

Si vom ramâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul mortii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape rosii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi si-n moarte tot usor de-nfrânt
Si nu vom întelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri si frumosi fara-ncetare,
Mereu împleticiti în lungi priviri,
Vom fi jertfiti mereu pe alte-altare
Si neacasa, vesnic nicairi?

Apleaca-te pe bratul meu când mor,
Lasa-te-nvins de legea lor straveche.
Noua ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi… pereche.

20
Mar
10

zbor…

Ai invatat sa zbori… fara aripi… plutesti peste mari, peste continente, peste lume… deasupra norilor…

Ai invatat sa zbori si lasi totul in urma, poti sa fugi oricand spre alte orizonturi, spre alte lumi, spre alte vise…

Ar fi fost mai usor cu aripi…dar poate ai sa le gasesti candva… numai sa nu te ratacesti prin cer…

14
Mar
10

praf de stele

am citit multe povesti…destule carti…unele mai interesante, altele mai putin…dar de fiecare data ramane intrebarea…unde, cand si de ce am oprit rasfoirea, citirea, analiza?

Care sunt idealurile? Unde le-am uitat pe cele vechi si cand au venit cele noi? Care e valoarea lor? Merita urmarite? Cand am incetat sa iubim, sa traim, sa fim corecti? Cand am incetat sa mai intelegem oamenii si cel mai important, sa ne intelegem pe noi insine? Cand am incetat sa ne ascultam inima in favoarea mintii noastre incarcate cu atat de multe sechele?

E atat de greu sa fii OM, e atat de greu sa impaci atat inima cat si sufletul, mai ales atunci cand ele sunt in completa contradictie…

13
Mar
10

cartea necitita

A fost odata o carte, cu o coperta frumoasa, atragatoare poate chiar intriganta…

De la primele randuri citite te captiva si parca nu mai voiai sa o lasi din mana… in ea se desfasoara o poveste despre viata, dragoste, principii, vise si tot ceea ce defineste un om. Dar nimeni nu a reusit sa o citeasca pana la capat, cu toate ca fiecare a avut cate ceva de invatat din lunga sau scurta lectura facuta.

Foile s-au mai rupt, s-au mai indoit, s-au mai murdarit… e din ce in ce mai greu de citit…printre randuri…

Toti si-au gasit cartea preferata pana la urma, dar carticica din povestea noastra nu si-a gasit inca cititorul preferat…




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.