am citit multe povesti…destule carti…unele mai interesante, altele mai putin…dar de fiecare data ramane intrebarea…unde, cand si de ce am oprit rasfoirea, citirea, analiza?
Care sunt idealurile? Unde le-am uitat pe cele vechi si cand au venit cele noi? Care e valoarea lor? Merita urmarite? Cand am incetat sa iubim, sa traim, sa fim corecti? Cand am incetat sa mai intelegem oamenii si cel mai important, sa ne intelegem pe noi insine? Cand am incetat sa ne ascultam inima in favoarea mintii noastre incarcate cu atat de multe sechele?
E atat de greu sa fii OM, e atat de greu sa impaci atat inima cat si sufletul, mai ales atunci cand ele sunt in completa contradictie…
Nu cauta perfectiunea, pentru ca s-ar putea sa-ti petreci toata viata cautand-o, iar cand iti va aparea in fata, sa te impiedici de ea, sa te ridici si sa iti continui drumul…
nu exista perfectiune, dar merita sa ne traim viata incercand sa ajungem la ea…
Eu nu am spsu ca nu exista. Mai ales in ceea ce privesc oamenii, cu siguranta exista cineva perfect pentru oricare dintre noi. Insa dupa cum am spus si in primul comentariu, cand perfectiunea ne apare in fata, adesea nu o recunoastem si ne continuam cautarea.