Viata are pentru majoritatea oamenilor acelasi curs firesc, dar de fapt viata nu este decat un sir nesfarsit de asteptari. Lasam timpul sa treaca, incercam sa avem rabdare asteptand urmatorul pas, urmatoarea etapa…
Asteptam sa crestem sa mergem la scoala, sa o terminam, sa terminam facultatea, sa gasim un job, sa gasim persoana potrivita, sa ne casatorim, sa facem copii, sa ii vedem cum cresc… asteptam sa mergem in vacante, sa treaca zilele grele, asteptam zilele de nastere, sa infloreasca florile, sa fiarba apa pentru ceai, sa vina taxiul, sa vina weekendul…
O serie de asteptari…mai mici sau mai mari…asteptari de la noi, de la viata, de la oamenii de langa noi…
Etape care trebuie sa le parcurgi, in care esti ingradit…astepti sa vina viata spre tine si tot ce poate aduce ea bun si rau…
Mie nu mi-a placut niciodata asteptarea – o consider o pierdere de timp facand nimic. Dar totusi astept si eu la rand odata cu ceilalti, dar tot acest timp nu trece fara rost, pregatesc urmatoarea etapa, urmatorul pas…merita sa fac compromisul acesta….sa astept viitorul!
Paler spune asa: “Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata”. Ce parere ai ? Eu unul inca astept ca timpul sa aiba grija de toate, bineinteles dupa ce am facut tot ce depinde de mine.
daca astepti, nu o sa realizezi nimic
mda. ti-as sugera sa citesti cu atentie inainte sa dai un comment, mai reciteste odata ultima fraza…pentru ca eu nu imi rezum viata la pragmatisme de genul asta…
depinde ce astepti. eu nu ma refeream la atitudinea aia “para malaiata…” ci la a astepta rezultatele muncii tale, atunci cand nu mai depind de tine anumite lucruri.
intr-un fel ce spui tu e asteptarea mortii…scopul nostru pe acest pamant e sa traim pentru a procrea si apoi a lasa loc liber celorlalte generatii…iar ordinea etapelor sau existenta lor nu e tocmai fixa…oricand se poate schimba ordinea…intr-un fel aici depinde de religia si credinta fiecaruia…ce spui tu are directa legatura cu asta…