Fiind acuzata de absenteism pe propriul blog am rezervat ceva timp, am dat play la muzica si here I am!
As fi avut destul de multe subiecte, avand in vedere ca in ultima jumatate de an m-am reinventat si redescoperit, dar cum despre mine nu vorbesc decat foarte rar sau mult prea ambiguu am sa povestesc despre lumea care este tot la fel…
Tot ce facem noi nu este altceva decat un teatru prost, chiar o comedie dramatica jenanta. Dar problema nu este teatrul ce il jucam pentru altii, ci cel ce il prestam glorios pentru noi insine. Cautam cu disperare sa fim atat de multumiti cu noi insine incat ajungem sa ne convingem singuri ca e bine cand de fapt nu e tot atat de colorat in rozomovisme. Ne pierdem atat de tare pe drum cateodata incat uitam si incotro mergeam sau uneori ne multumim cu putinul pe care il avem si de frica sa nu pierdem si maruntisul asta continuam in teatrul prost mintindu-ne constant.
Exemple? zi de zi, la orice pas gasesti…
Casatorii facute “pentru ca era cazul”. Ati putea face chiar un test: intrebati prietenii cu cerc pe deget de ce s-au casatorit si daca raspunsul nu este “Pentru ca ne iubim” sau ceva din acelasi registru atunci lucrurile vor fi destul de clare. Nu pot sa concep ideea de a te hotari sa te casatoresti ca o alta obligatie pe care o ai. Eu o vad ca si cum ai completa lista cu care pleci la piata :
- cartofi
- ceapa
- castraveti
- casatorie
- hartie igienica
Cu ce se mint oamenii astia? Ca asa e cel mai bine pentru toata lumea si va fi castigator…
Oamenii atat de blocati in imaginea unei singure persoane potrivite pentru ei si pentru ca nu pot nici sa fie, nici sa nu fie cu acel personaj se mint ca nu sunt pregatiti pentru o relatie serioasa.
Oamenii atat de speriati de singuratate incat stau in relatii in care fericirea este doar o chestie trecatoare sau lipseste cu desavarsire. Cu ce se mint? Ca e mai bine asa decat deloc.
Oamenii care sunt mult prea dornici sa gaseasca persoana “potrivita” incat se agata de oricine care ar avea putin potential. Cu ce se mint? Ca ar putea fi bine chiar daca stiu de la inceput ca nu va fi asa.
Oamenii care stiu ca o anumita relatie se va termina intr-o prelungita sedere la reanimare, dar tot nu se pot abtine. Cu ce se mint? Ca totusi mica sansa de 1% i-ar putea salva.
De aici mai completati voi cu ale voastre…
Poate nu toate cazurile care le-am intalnit sau le-ati intalnit vor fi nefericite dar avand in vedere ca am vazut ca se poate si mai bine eu personal am sa continui sa caut fericirea mea, pentru ca daca pot sa fiu o ora, o zi, o saptamana in echilibrul si in linistea pe care mi-o doresc, cu siguranta o sa pot fi asa o viata.
Cu bune si cu rele, toti suntem propriul nostru produs. ESTI EXACT CEEA CE VREI SA FII!
